Deși încă îmi mai amintesc copilăria tumultuoasă ca și cum ar fi fost ieri... mi-amintesc și cum aceasta s-a întrerupt brusc, s-a întrerupt mult prea devreme, în orice caz nu atunci când aș fi vrut eu... De aceea poate caut și în ziua de azi, cu privirea și cu gândul, momente de joacă și de veselie, de aceea legănatul lin și inutil în adierea vântului al unui zmeu suspendat în crengile unui copac înalt, prea înalt ca să mai fie recuperat, nu poate să însemne decât ori libertatea și inocența copilăriei ori tocmai încătușarea și răpirea din sânul ei de către cruda si nepăsătoarea maturizare timpurie...
Să râdem şi să glumim... Mereu să zâmbim... Permanent să fim copii... Pentru o lume mai veselă... Pentru o lume mai bună... Pentru o lume mai colorată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu